Etapele recuperării medicale

Salutare

Astăzi vreau să vorbim puțin despre etapele recuperării medicale. Sunt etapele prin care orice pacient pe care l-am întâlnit până acum, inevitabil, le parcurge în drumul său către a fi din nou la 100%.

Indiferent de problema cu care te poți confrunta, acești pași reprezintă procesul cel mai eficient prin care poți trece de la bubă la starea de 100%.

Consultația reprezintă primul contact pe care îl ai cu specialistul în recuperare. În cadrul acestui prim contact, vorbim despre evaluarea stării de sănătate din prezent. Vom vedea care sunt posibilitățile de mișcare de care dispui, când, unde și la ce mișcări avem de lucrat și care sunt punctele sensibile pe care trebuie să le avem în vedere. În această etapă, din punctul meu de vedere, facem un schimb de încredere. Pacientul în mine, că îl voi ghida corespunzător, în procesul de recuperare, iar eu în pacient, că se va implica, trup și suflet în toate ședințele de kinetoterapie și cu va aplica toate sfaturile pe care i le dau acasă, pentru a extrage maximum de rezultate.

Întocmirea programului de recuperare reprezintă o etapă fundamentală pentru orice kineoterapeut. Mie imi place să mă consult cu colegii mei și să luăm astfel cele mai bune decizii în vederea asigurării celui mai eficient proces de recuperare pentru fiecare pacient în parte.

Primele ședințe de recuperare medicală/ kinetoterapie reprezintă un nou început pentru pacient. Reprezintă o nouă experiență pe care o încurajăm în modul cel mai constructiv. Sunt multe informații noi, adesea multe schimbări în stilul de viață și în mentalitate. Din punctul meu de vedere, la fiecare contact cu un kinetoterapeut, orice pacient trebuie să fie deschis să ia o serie de măsuri care să îi asigure cel mai mare randament în procesul de recuperare, cât și după ce acest proces ia sfârșit. Trebuie să ai mereu în vedere faptul că, cel mai adesea, un set de obiceiuri repetate iar și iar de-a lungul timpului au dus la apariția unei probleme de ordin medical, motiv pentru care este adesea necesar să faci schimbări asupra stilului de viață.

Primele efecte pozititive. Această etapă reprezintă, pentru mine, momentul primelor zâmbete și declanșarea satisfacției profesionale. Sunt acele momente în care, din postura de specialist, observi schimbări în ceea ce poate să facă, efectiv pacientul. Este acel moment în care vezi cum trece de la mersul, ezitant, în cârje, la primii pași, la început nesiguri, de mers pe propriile picioare. Sunt adesea momente emoționante, în care chiar simți, ca terapeut, că faci diferența, că munca ta are rezultate și că se vede cu adevărat acest lucru. Pentru pacient, reprezintă momentul în care a escaladat primul vârf de munte. O victorie majoră după mult timp de frică și chin, o victorie după acele momente în care părea că nimic nu va mai fi la fel ca înainte, că nu se mai face bine etc.

Dezvoltarea de obiceiuri sănătoase. Cea mai importantă etapă. Punct. Suntem suma obiceiurilor noastre și această frază ne va defini mereu. Observ în fiecare zi tipare în jurul meu. Observ cum oameni neglijenți cu sănătatea lor o duc bine… O zi, o săptămână, lună an…etc. Până la un moment dat când corpul nu mai face față și în capul tău se sparg toate oalele. Iar în acel moment este târziu. Este târziu să găsești o soluție miraculoasă să fii 100%, deoarece zi după zi ai erodat acel 100%….99….98… și așa mai departe.  

În momentul în care vorbim de recuperare medicală, ne luptăm împreună să ajungi din nou de la X% la 100%. Iar acest lucru va necesita timp, răbdare, atenție și implicare. Toate acestea se traduc prin obiceiuri. Obiceiuri care de la zi la zi te fac mai bun. 1% azi, 1% mâine. Toate se adună și ne duc la un rezultat WOW în cele din urmă.

Temele pentru acasă sunt acel pas care din punctul meu de vedere chiar face diferența. Temele fac diferența prin faptul că repeți de n ori ceea ce am repetat împreună în timpul ședinței de kinetoterapie. Repetiția chiar este mama învățăturii și te ajută să scurtezi dramatic timpii de recuperare, să înveți să eviți greșelile care te îndepărtează de 100%. De asemenea, te ajută și financiar. Am observat că pacienții care sunt foarte atenți la ce transmit și repetă consecvent și acasă, au nevoie de mult mai puține ședințe de kineototerapie, iar asta se traduce prin bani economisiți.

Din nou la 100% este acel moment când colaborarea noastră de recuperare ia sfârșit, însă nu și prietenia. Ca prieten, îmi sfătuiesc toți pacienții să se bucure de starea de sănătate pe care au redobândit-o, însă, cu o condiție. O condiție foarte importantă și la care țin din tot sufletul. NU TE CULCA PE O URECHE. După ce ajungi la 100% trebuie să investești timp în tine pentru a te menține acolo. În fiecare zi, ca prieten, îți recomand să aloci 5-10 minute pentru a îți întreține corpul. Altfel, o vom lua de la început.

Eu sunt Cosmin și îți doresc multă sănătate!

A, și era să uit. Mă găsești și pe youtube unde voi posta videouri foarte interesante.

https://www.youtube.com/channel/UCXyOtg3aIkR9Sr87OkU_0UQ/videos

Recuperare post fractură osoasă Home Kineto Cabinet de Kinetoterapie și fizioterapie Popești Leordeni

Recuperarea post fractură

Recuperare post fractură osoasă Home Kineto Cabinet de Kinetoterapie și fizioterapie Popești Leordeni

Kinetoterapia post fractură reprezintă procedura terapeutică prin care vom readuce la starea inițială membrul asupra căruia s-a produs fractura.

Imediat după ce aparatul gipsat a fost îndepărtat de pe membru, cel mai probabil, vei sesiza un deficit major de mobilitate la nivelul articulațiilor vecine, umflătură, precum și o sensibilitate foarte mare în zona respectivă.De asemenea, vei observa și pierderea semnificativă a masei musculare de pe membrul pe care a fost montat aparatul gipsat.

Kinetoterapia te va ajuta să îți recâștigi mobilitatea articulară, forța musculară și controlul asupra membrului care a fost imobilizat în cel mai scurt timp posibil.

Când se începe kinetoterapia post factură

La această întrebare recomandarea ideală este să începem kinetoterapia imediat după ce membrul a fost scos din aparatul gipsat pentru a accelera procesul de recuperare și a limita pierderile musculare generate de inactivitate. La momentul acesta stai deja de minim trei-patru săptămâni sau chiar mai mult, iar aparatul locomotor are de suferit.

Un aspect foarte important care poate să limiteze pierderile musculare asupra întreg aparatului locomotor este reprezentat de kinetoterapia aplicată imediat după punerea în contenție a zonei fracturate.

Avem în vedere faptul că atunci când suferim o fractură avem imobilizată o singură regiune, iar restul corpului poate fi implicat în serie largă de activități pentru a menține cât mai bine statusul funcțional. Mai ales dacă ești o persoană activă, acest lucru te va avantaja foarte mult, deoarece de îndată ce vom scoate ghipsul vom fi deja în o formă fizică bună pentru a ne putea implica serios în procesul de recuperare.

Cât durează recuperarea post fractură

Durata de recuperare post fractură va varia în funcție de osul asupra căruia s-a produs fractura, amploarea acesteia și vârsta pacientului. Un termen orientativ este între una și patru luni.

De ce este necesară kinetoterapia post fractură

În urma imobilizării unui membru, la nivelul acestuia se vor produce o serie de sechele posttraumatice asupra diferitelor structuri de țesuturi. Sechelele vor afecta abilitatea ta de a folosi membrul respectiv.

În urma imobilizării unui membru, la nivelul acestuia se vor produce o serie de sechele posttraumatice asupra diferitelor structuri de țesuturi. Sechelele vor afecta abilitatea ta de a folosi membrul respectiv.

Sechele cutanate și subcutanate posttraumatice

În urma producerii unei fracturi la nivelul tegumentului se vor observa o serie de modificări ale acestuia în funcție de modul în care se produc fractura respectiv dacă există o plagă sau dacă fractura a rămas bine mascată sub piele.

Cel mai adesea, primul aspect observabil la nivelul unei fracturi este reprezentat de apariția edemului, ce apare imediat după producerea acesteia.

Edemul se poate produce și la distanță de la locul fracturii, prin factorul de presiune aplicat asupra tegumentului de aparatul gipsat, fapt care va determina umflarea zonei mobilizate și eventuale tulburări de sensibilitate la nivelul membrului (amorțeli furnicături durere).

De obicei tratamentul sechelelor țesuturilor moi se va realiza în primele ședințe de kinetoterapie de îndată ce aparatul gipsat este scos. Merită să menționez și faptul că acestea pot fi reduse ca amplitudine dacă se aplică proceduri de kinetoterapie încă din perioada imobilizării în aparat gipsat.

În acest sens vreau să amintesc cele mai simple măsuri de prevenire și combatere a edemului ce ar trebui să se înceapă imediat în urma instalării aparatului gipsat. Aici avem următoarele:

  1. Posturi antideclive pentru îmbunătățirea circulației venoase de întoarcere prin plasarea membrului lezat de obicei la 15-20 de grade deasupra planului la care este poziționat corpul.
  2. Mobilizarea tuturor articulațiilor sănătoase și în special a regiunilor distale precum degetele, glezna, pumnul și așa mai departe, deoarece acestea vor asigura o pompa musculară pentru a realiza drenajul din zona de producere a edemului.
  3. Masajul tegumentului și al țesutului conjunctiv
  4. Proceduri de fizioterapie, respectiv electroterapie excitomotorie prin curenți de joasă frecvență și medie frecvență, care vor determina producerea de contracții ritmice la nivelul musculaturii și implicit limitarea agravării de alte sechele.
  5. Aplicarea de feși elastice, precum ciorapi compresivi etc.

Sechele articulare

Sechelele articulare reprezintă, probabil, cel mai dificil punct al recuperării din simplul motiv că acestea sunt foarte agravate de suspendarea activității kinetice la nivelul articulațiilor ce suferă imobilizarea. În funcție de locul unde s-a produs fractura putem distinge fracturi cu interesare articulară și periarticulare în care procesul de osificare naturală va determina limitări majore ale mobilității articulare și fracturi osoase fără interesare articulară în care articulația va suferi limitări de mobilitate generate strict de sistemul de contenție fără a fi agravate de procesul de osificare.

Simptomele observabile în urma apariției sechelelor articulare vor presupune, de obicei, durere, tumefiere articulară și redoarea articulară.

Pe un pacient cel mai mult îl va deranja durerea, motiv pentru care aceasta reprezintă un obiectiv prioritar la începerea ședințelor de kinetoterapie,deoarece atâta timp cât durerea persistă este foarte dificil să efectuăm mișcare.

Sechele musculare

Sechelele musculare, deși nu sunt cele mai deranjante din punct de vedere al simptomatologiei, sunt adesea cele mai vizibile prin prisma faptului că la nivel muscular cea mai frecventă problemă este reprezentată de atrofie musculară de imobilizare. Prin perioada de repaus muscular la care este supusă zona imobilizată, aceasta va începe să piardă din masa musculară. Acest proces va determina micșorarea dimensiunii musculare, reducere a forței și rezistenței musculare și va atrage după sine tulburări vasculo trofice. În cazurile de imobilizare foarte prelungită putem avea de a face și cu sindromul de retractură musculară, care se traduce prin scurtarea mușchiului și opunerea de rezistență a acestuia la mobilizările pasive și active.

Atrofia musculară nu se limitează, însă numai la regiunea care este imobilizată.Dacă încetăm activitatea fizică în urma unei fracturi la nivelul unui membru, vom observa o atrofie musculară generală la întreg organismul.Acest lucru poate fi evitat prin exerciții specifice kinetoterapiei încă de la amplasarea sistemului de contenție pentru a limita pe cât posibil pierderile musculare cauzate de inactivitate. Cu cât pierderile sunt mai mici cu atât procesul de recuperare medicală post fractură va evolua mult mai rapid și cu mai puține complicații.

Sechele osoase

Secretele osoase reprezintă demineralizarea, respectiv scăderea densității osoase.Acest lucru va face zona imobilizată mult mai fragilă la reluarea activităților în urma eliberării acesteia din aparatul de contenție.

Sechele ale nervilor periferici

Sechelele de la acest nivel apar de obicei dacă aparatul de contenție a fost plasat mult prea strâns iar combinația de presiune plus edem local strangulează traseul nervos.

Etapele kinetoterapiei post fractură

Prima etapă este reprezentată de îndepărtarea aparatului gipsat și realizarea primelor mobilizări active ale articulației. În această etapă cel mai mult ne va interesa să tratăm durerea produsă de sechelele menționate anterior. Vom trata simptomatologia dureroasă prin proceduri de fizioterapie și prin exerciții de kinetoterapie specifice precum mobilizări active lente, mobilizări pasive și prin masaj local.

Tot în această primă etapă vom evalua pierderile de mobilitate articulară și pierderile de forță musculară.

În cea de a doua etapă principalul, obiectiv îl va reprezenta acomodarea pacientului cu mișcarea. Această etapă presupune efectuarea a foarte multe mișcări active libere fără a plasa greutate pe membrul lezat. Este de asemenea momentul în care vom începe exercițiile de mobilizare articulară pentru a recăpăta libertatea de mișcare.

În cea de a treia etapă ne vom concentra pe încărcarea progresivă a segmentului, dezvoltarea forței și rezistenței musculare.

A patra etapă este cea în care ne vom apropia de executarea în amplitudine normală a mișcărilor de bază,în condiții ușurate și vom începe să punem accentul pe calitatea controlului muscular,a echilibrului și a preciziei mișcărilor.

În ultima etapă ne vom concentra pe eliminarea reflexelor sechelare rămase precum mersul șchiopătat, ezitări ale mișcărilor și alte efecte traumatice încă prezente.

Eu sunt drd. Cosmin Ciocîrlan și te aștept în cabinetul nostru din Popești Leordeni cu mai multe informații.

Hernie-de-disc-cervicala-Home-Kineto-Cabinet-de-kinetoterapie-si-fizioterapie-Popesti-Leordeni

Hernia de disc cervicală

Hernia de disc cervicală

 În acest articol îți voi oferi câteva informații despre ce presupune hernia de disc cevicală, cum se manifestă și care sunt opțiunile de tratament.

Ce este hernia de disc cervicală?

Hernia de disc cervicală descrie degradarea unui disc sau mai multor discuri intervertebrale de la nivelul coloanei vertebrale cervicale, care vor intra în contact cu traseul nervilor spinali. Acesta din urmă reprezintă cauza durerilor specifice herniei de disc cervicale.

Cele mai sensibile discuri intervertebrale din zona cervicală sunt discul C4-C5 și discul C5-C6.

Care sunt simptomele herniei de disc cervicale?

Atunci când suferi de o hernie de disc la nivel cervical, te poți confrunta cu unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

  • Dureri în zona cervicală de intensitate variabilă, în funcție de amplitudinea leziunii. Aceste dureri pot coborî către zona omoplaților sau pe umăr/braț în cazurile mai severe.
  • Amorțeala degetelor de la o mână sau de la ambele mâini.
  • Scăderea forței musculare la nivelul trenului superior.

Toate simptomele menționate anterior se manifestă adesea în pusee, ce pot fi declanșate de efort, frig, umezeală, stat prelungit.

Cum pot să tratez hernia de disc cervicală?

Hernia de disc cervicală se produce din 3  cauze majore:

  1.  Șoc mecanic- reprezintă cazul în care hernia de disc cervicală este declanșată de un factor extern ( lovitură la nivelul capului și/sau gâtului, accident, căzătură)
  2. Postură incorectă prelungită- aici vorbim despre pozițiile de la birou/volan/ stat pe scaun etc, predominant pozițiile prelungite de flexie excesivă de la nivel cervical, care sunt adesea combinate cu o stare precară a musculaturii din zona cervicală.
  3. Predispoziții congenitale- existența unor cifoze/scolioze/ deficite de vedere netratate din perioada copilăriei vor crea un mediu favorabil pentru instalarea problemelor de la nivelul coloanei vertebrale.

De asemenea, un alt factor foarte important pe care consider că este necesar să îl menționez îl reprezintă sedentarismul. Musculatura reprezintă cel mai important mecanism de susținere al coloanei vertebrale în limitele fiziologice.2

Cum ajută kinetoterapia?

Producerea unei hernii cervicale nu reprezintă un capăt de lume. În funcție de momentul în care sesizezi probleme la nivel cervical, tratamentul poate urma diferite trasee. În acest sens, o hernie cervicală se va putea trata prin următoarele mijloace:

Tratament operator- reprezintă situația în care medicul intervine și elimină porțiunea din discul intervertebral care apasă pe nervi și fie sutura acestuia sau înlocuirea discului intervertebral cu un inel artificial care va suda cele 2 vertebre în timp. Chirurgia reprezintă ultima variantă posibilă în tratamentul herniei de disc. Până la acest punct putem ajuta pacientul prin kinetoterapie și fizioterapie.

Cum ajută fizioterapia?

Fizioterapia va contribui la reducerea sindromului algic existent la nivelul coloanei vertebrale cervicale. Acest lucru ne ajută să putem lucra și în același timp să te bucuri de o stare de bine .

 Află mai multe despre fizioterapie aici

Pentru mai multe informații te invit să intri în contact cu noi.

Kinetoterapie-ligament-incrucisat-anterior-Home-Kineto-Kinetoterapie-si-fizioterapie-Popesti-Leordeni.

Recuperarea LIA – Partea III

Recuperarea LIA post ligamentoplastie- Partea III

Faza IV : 6-10 săptămâni

În faza a IV-a, grefa de țesut de va consolida la nivelul genunchiului. Din acest moment, putem vorbi de reintegrarea progresivă în activități fizice de intensitate moderată. Se vor menține pozițiile statice și de încărcare progresivă la nivelul genunchiului lezat.

Obiective

  • Menținerea extensiei genunchiului
  • Îmbunătățirea flexiei genunchiului
  • Tonifierea musculară
  • Dezvoltarea încrederii în sine și in membrul inferior operat
  • Efectuarea de antrenamente regulat- minim 3x săptămână
  • Dezvoltarea propriocepției și coordonării

Cel mai important obiectiv al acestei faze a recuperării îl reprezintă dezvoltarea încrederii pentru folosirea în condiții apropiate de normal a membrului inferior afectat. În acest sens, kinetoterapia va ajuta foarte mult prin exercițiile specifice. Trebuie să treci peste pragul acela în care te-ai considerat accidentat și incapabil să efectuezi activitățile normale.

Drept reper, la finalul celor 10 săptămâni de la operația de ligamentoplastie a ligamentului încrucișat anterior, ar trebui să poți efectua genuflexiuni și fandări cu ușurință, să urci și să cobori treptele fără sprijin și să nu mai ai dureri la nivelul genunchiului.

Faza V : 10-12 săptămâni

În faza a V-a vom începe kinetoterapia pentru a pregăti reluarea exercițiilor de alergare. Reprezintă adesea un prag psihologic foarte dificil pentru pacient, deoarece exercițiile pe care le vom solicita în această etapă sunt foarte diferite de cele efectuate anterior. A nu se înțelege însă că nu le vei mai efectua pe cele care te-au adus până în această fază.

Vom adăuga exerciții precum:

  • Sărituri pe loc cu 2 picioare
  • Transfer rapid al greutății de pe un picior pe celălalt.
  • Genuflexiuni cu săritură.
  • Sărituri înainte- înapoi.
  • Exerciții de echilibru la platforma de echilibru.
  • Mers rapid.
  • Mers cu genunchii sus, cu pendularea gambelor înapoi etc.
  • Alergare ușoară cu joc de glezne.

Faza VI : 3-4 luni 

În faza a VI-ea ne vom lovi adesea de o serie de probleme, predominant de natură psihologică: păstrarea motivației pentru a continua recuperarea până la 100%. În acest moment deja poți să mergi, să alergi, să țopăi. Totuși suntem departe de a fi la 100%. Ideal, flexia genunchiului ar trebui să fie de aproximativ 130 de grade, iar diferențele de forță dintre cele 2 membre inferioare să fie neglijabile.

Obiective

  • Dezvoltarea încrederii în genunchi
  • Menținerea motivației
  • Alergare
  • Dezvoltarea condiției fizice.

Pentru a dezvolta încrederea în genunchi, vom efectua exerciții din ce în ce mai solicitate, precum:

  • Jocuri de agilitate
  • Exerciții pliometrice
  • Sărituri peste obstacole
  • Alergare peste obstacole

Este faza în care putem adăuga greutate suplimentară în efectuarea exercițiilor pentru trenul inferior, precum genuflexiunile, îndreptările, fandările etc. Țin să îți precizez totuși că suntem departe de un ligament încrucișat anterior recuperat 100%, fiind undeva la 40-50% în acest moment. Din acest motiv, îți recomand prudență maximă în toate activitățile tale și să eviți mișcările de flexie exagerată și pivotarea pe genunchi.

Faza VII : 4-9 luni

După aproximativ 6 luni, grefa de tendon își atinge de obicei activitatea maximă din punct de vedere fibroblastic. În acest punct, grefa de tendon ce va îndeplini rolul de ligament încrucișat anterior are 50% din forța unui ligament sănătos, urmând ca la 8 luni să atingă 80%. 

În această fază, va fi posibilă întoarcerea la activități fizice specifice ramurilor sportive practicate anterior de către pacient, cu condiția ca următoarele condiții să fie satisfăcute:

  • Amplitudine de mișcare completă, atât în flexie, cât și extensie;
  • Stabilitate articulară bună;
  • Efecte inflamatorii minime sau absente în urma exercițiului fizic;
  • Nivel bun al agilității.

De asemenea, precizăm că întoarcerea la activități fizice va fi dependentă în mare măsură și de natura sportului practicat. De exemplu, în cazul sporturilor de contact, vorbim despre o perioadă de recuperare ce va dura între 9 și 12 luni, însă în cazul alergării vor fi suficiente 4-5 luni.

Obiective

  • Îmbunătățirea vitezei de deplasare
  • Exersarea schimbărilor de direcție
  • Exerciții specifice ramurii sportive

Mijloace 

  • Exerciții pliometrice avansate, precum săriturile pe un singur picior și sărituri în adâncime;
  • Școala alergării;
  • Exerciții ce presupun schimbarea vitezei de deplasare;
  • Exrciții ce presupun schimbarea direcției de deplasare.

Punctele cheie care vor trebui atinse în această etapă vizează:

  • Abilitatea de a avea control și forță suficientă la nivelul musculaturii membrului inferior pentru a putea efectua exerciții multidirecționale la intensitate ridicată.
  • Abilitatea de a alerga în formă de 8-uri cu viteză ridicată.
Home Kineto Cabinet de Kinetoterapie și fizioterapie Popești Leordeni

Recuperare ligament incrucisat anterior- Partea II

Recuperarea LIA post ligamentoplastie- Partea II

În faza a doua, kinetoterapia pentru recuperarea post operatorie a ligamentului încrucișat anterior va permite efectuarea de exerciții suplimentare. 

În primele 4 săptămâni ar trebui să fii în concediu medical și îți recomand din suflet să îți dedici tot timpul posibil procesului de recuperare. Ulterior vei constata că te vei apuca de cu totul alte activități. În momentul de față, procesul de recuperare ar trebui să primeze, fiind un job full time de 12 ore.

Obiective

  • Controlul edemului/ umflăturii
  • Menținerea extensiei complete a genunchiului
  • Îmbunătățirea flexiei genunchiului- ideal să ajungă la 90 de grade
  • Tonifierea progresivă a musculaturii coapsei
  • Încărcări progresive ale genunchiului

Controlul edemului se va realiza în continuare prin tehnica RICE, iar pentru a ajuta acest efect la maxim, vom limita durata perioadelor de folosire a genunchiului. De asemenea, vom putea efectua masaj blând la nivelul genunchiului, cu scopul de a facilita drenajul din zonele lezate de artroscopie.

Menținerea extensiei complete a genunchiului se va realiza la fel ca în faza I a recuperării.

Îmbunătățirea flexiei genunchiului. La acest aspect vom lucra în cadrul ședințelor de kinetoterapie. În acest sens vom folosii exerciții precum:

  • întindere a musculaturii anterioare a coapsei din decubit ventral.
  • Întindere a musculaturii anterioare a coapsei din așezat-
  • Mobilizări pasive ale genunchiului, realizate de către kinetoterapeut.
  • Mobilizări pasivo-active ale genunchiului.
  • Stretching progresiv.
  • Efectuarea flexiei și extensiei genunchiului în amplitudine maximă, cel puțin o dată pe oră.

Tonifierea progresivă a musculaturii coapsei reprezintă un obiectiv esențial pentru a ne recăpăta funcția locomotorie. În cea de a doua fază a recuperării post ruptură de ligament încrucișat anterior (LIA), vom putea folosi exerciții precum:

  • Mersul pe bicicletă ergonomică.
  • Exerciții de tonifiere a musculaturii adductorilor și abductorilor.
  • Exerciții efectuate în lanț kinetic închis, în funcție de amploarea durerii și a procesului inflamator încă prezent.
  • Presă pentru picioare( fără a efectua extensia completă a genunchiului).
  • Exerciții izometrice pentru musculatura cvadricepsului și cea a ischiogambierilor din poziții variate.
  • Exerciții izotonice.

Încărcări progresive ale genunchiului. În acest sens, probabil cel mai util exercițiu îl reprezintă mersul. Ne va interesa să aplicăm un tipar de progresie de la mersul 100% în cârje și membrul inferior sănătos, la mersul cu încărcarea membrului inferior operat. Acest proces depinde foarte mult de nivelul de durere perceput de pacient și de amploarea procesului inflamator încă prezent.

Către finalul fazei II, mersul fără cârje ar trebui să fie posibil +/- corectitudinea acestuia. De asemenea, încărcarea totală a genunchiului cu ligamentul încrucișat anterior operat ar trebuie să fie posibilă, pentru o durată de 5-10 secunde.

Acestea sunt reperele ideale. Dacă nu se aplică în cazul tău, nu te speria. Trebuie doar să perseverezi zi de zi.

Faza III : 4-6 săptămâni

În faza III a recuperării post operație de ruptură de ligament încrucișat anterior ( LIA), lucrurile încep să se întoarcă la normal. În cazul în care ai respectat cu strictețe primele 4 săptămâni de kinetoterapie, ar trebui să poți conduce din nou autoturismul și să îți desfășori majoritatea activităților obișnuite cu brio. Totuși, suntem departe de recuperarea completă a LIA.

Obiective

  • Limitarea edemului.
  • Menținerea extensiei genunchiului
  • Ameliorarea flexiei genunchiului
  • Dezvoltarea stabilității articulare

Pentru primele 3 obiective enumerate în această fază, se vor respecta principiile și exercițiile menționate în fazele I și II.

Dezvoltarea stabilității articulare este noul obiectiv pe care vom pune cel mai mult accentul în această fază. Pentru a îți dezvolta stabilitatea articulară, vom putea folosi exerciții precum:

  • Variante de mers.
  • Exerciții de echilibru bilateral.
  • Exerciții de echilibru unilateral.
  • Genuflexiuni progresive.
  • Mers fandat- progresie.

În cazul ideal, la finalul acestei etape a recuperării medicale, ar trebui să te poți deplasa fără șchiopătat. Flexia genunchiului ar trebui să fie de minim 90 de grade, ceea ce va permite urcatul și coborâtul scărilor.

Kinetoterapie Bebelusi Popești Leordeni

Evaluarea bebelușilor

Când este recomandat să ne vizitezi?

Cazurile care te pot determina să ajungi cu bebelușul tău la kinetoterapie se împart cel mai adesea în următoarele categorii:

  • Vizita profilactică, cel mai adesea efectuată de către părinți din proprie inițiativă sau recomandată de către medicul pediatru, în scopul de a se asigura că bebelușul se dezvoltă optim.
  • Vizita în scop de recuperare medicală, ce precede un consult din partea unui medic pediatru, care a constatat că există aspecte ce pot fi tratate prin intermediul kinetoterapiei( luxație congenitală de șold, plagiocefalie, torticollis, întârziere în dezvoltare).

În ce constă evaluarea bebelușului?

Evaluarea bebelușului tău în cadrul primei ședințe de kinetoterapie este un aspect absolut necesar. În funcție de aspectele observate în urma evaluării, vom alcătui toate protocoalele de kinetoterapie pentru copilul tău.

Evaluarea constă în următoarele etape

  • Colectarea datelor despre bebeluș ( nume, vârsta, examinări medicale anterioare, documente de la medicul pediatru).
  • Colectarea datelor despre bebeluș din observațiile părinților. Acest aspect presupune o serie de întrebări către părinți pentru a putea înțelege mediul acestuia, modul în care părinții manevrează copilul în cadrul activităților cotidiene( hrănit, spălat, îmbrăcat/dezbrăcat)
  • Efectuarea testelor de mobilitate articulară, forță musculară, răspunsul la reflexele posturale, motricitate globală, reflexe și prehensiune

Când trebuie să mergi cu bebe la kinetoterapie

Medicul pediatru este cel care va evalua bebelușul și va diagnostica starea de dezvoltare a acestuia și poate observa eventualele anormalități în creșterea și dezvoltarea copilului. 

În cazul în care medicul pediatru va observa nereguli, poate fi momentul să mergi mai departe cu bebe la kinetoterapeut, pentru a începe tratamentul și recuperarea bebelușului.

Cum procedăm

Fișa de evaluare. Reprezintă locul unde vom strânge la un loc toate informațiile necesare în vederea asigurării celui mai bun proces terapeutic posibil pentru bebelușul tău.Pe baza acestora vă putem ajuta să aveți mai multă grijă de cel mic.

Ulterior, le vom oferi părinților un feedback obiectiv asupra stării bebelușului și îi vom susține în dezvoltarea armonioasă a micuțului prin oferirea de informații utile și exemple practice, precum:

Prezentarea etapelor de dezvoltare neuro motorii ce urmează să fie parcurse de bebeluș.

Exerciții de stimulare senzitivo-motorie a bebelușului ce se pot efectua acasă.

Tehnici de manevare a bebelușului în timpul perioadelor de alimentație și de transport al micuțului.

Tehnici de poziționare corectă a bebelușului.

Etapizarea calendarului de kinetoterapie, în vederea asigurării celor mai bune rezultate.

 

Recuperearea ligamentului încrucișat anterior – Partea I

În acest articol îți voi prezenta totul despre recuperarea medicală în urma operației de ruptură de ligament încrucișat anterior sau LIA. Vom vorbi despre ce presupune recuperarea medicală, ce proceduri de fizioterapie îți sunt utile, ce presupun ședințele de kinetoterapie, cât durează recuperarea, ce ai și ce nu ai voie să faci pe perioada recuperării și cum poți accelera procesul de recuperare.

Cât durează recuperarea LIA ( ligament încrucișat anterior)

Recuperarea medicală în urma ligamentoplastiei va dura între 5 și 9 luni de zile. Durata exactă a recuperării depinde foarte mult de nivelul de pregătire fizică al pacientului, vârsta acestuia și, probabil cel mai important aspect, de nivelul de implicare al acestuia în cadrul ședințelor de kinetoterapie. Pe scurt, durata de recuperare se poate scurta semnificativ dacă iei acest proces în serios și te implici 100%.

Care sunt etapele recuperării ligamentului încrucișat anterior

Faza I : 0-2 săptămâni

Faza 1 a recuperării în urma operației de ligamentoplastie va debuta imediat după finalizarea operației și durează, de regulă 8-14 zile, în funcție de caz.

Primele 2 săptămâni sunt adesea cele mai grele, deoarece te vei confrunta cu durerea de la nivelul genunchiului, precum și inflamația acestuia. De asemenea, reprezintă un moment în care, cel mai probabil, ești speriat de ceea ce ți s-a întâmplat ( operația). Poți ezita să folosești genunchiul la care ai suferit intervenția chirurgicală, însă acest mod de a acționa nu este în avantajul tău.

Regula simplă în recuperare spune că cel mai rău lucru pe care îl poți face este să nu faci nimic. Astfel produci instant atrofie musculară și limitare de mobilitate la nivelul genunchiului, mobilitate pe care ulterior ne vom chinui foarte tare să o recâștigăm.

Obiective 

Reducerea inflamației de la nivelul genunchiului

Asigurarea mobilității rotulei 

Prevenirea formării de aderențe la nivelul punctelor de incizie realizate de către medic/

Dobândirea extensiei complete a genunchiului

Dobândirea a 70-80 de grade de flexie a genunchiului

Menține organismul activ

Reducerea inflamației de la nivelul genunchiului o vom realiza prin folosirea principiului RICE ( Rest, Ice, Compression, Elevation). Acest principiu presupune să menții membrul inferior cu genunchiul operat în repaus, să aplici comprese cu gheață și menții membrul deasupra nivelului trunchiului. De asemenea, în această etapă ajută și medicamentele cu efect antialgic și antiinflamator.

Rest- Repaus- Presupune limitarea la maxim a activităților ce solicită articulația genunchiului.Repausul se va efectua cu genunchiul plasat în poziție de extensie.Mai trebuie precizat și faptul că nu ai voie să plasezi o pernă direct în spatele genunchiului, deoarece aceasta poate reduce circulația arterială și venoasă către gambă.

Ice- Plasarea unei comprese cu gheață la nivelul genunchiului. Aceasta se va plasa pe partea anterioară și laterală a genunchiului. Se va evita contactul cu zona posterioară. Durata unei aplicații cu gheață va fi între 15-20 minute și se poate repeta de 3-4 ori pe zi.

Compression– Plasarea unei feși elastice în jurul genunchiului. Aceasta se poate plasa în același timp cu aplicația cu gheață sau după aplicarea acesteia. Durata de compresie va fi de 15-20 minute maxim.

Elevation – Pacientul va plasa genunchiul deasupra nivelului toracelui. Acest lucru va favoriza circulația venoasă, aspect care va atrage după sine accelerarea drenajului din zona umflată.

Asigurarea mobilității rotulei 

Rotula reprezintă o componentă mobilă a articulației genunchiului și dorim să o menținem astfel. Repausul total și prelungit de la nivelul genunchiului va determina blocarea rotulei într-o anumită poziție, fapt ce va adăuga un obiectiv suplimentar pe lista de recuperare. Nu ne dorim acest lucru, deoarece țintim să atingem cel mai scurt timp de recuperare posibil.

Pentru a menține mobilitatea normală la nivelul rotulei, vom efectua o serie de exerciții foarte ușoare:

  • Mobilizări pasive ale rotulei. Blând, vom mișca rotula către stânga și către dreapta, ascendent și descendent. Acest exercițiu nu trebuie să producă durere. 
  • Contracții ușoare ale mușchiului cvadriceps. Acestea vor atrage după sine mobilizarea rotulei.
  • Flexie și extensie a genunchiului.

Prevenirea formării de aderențe la nivelul punctelor de incizie realizate de către medic

În urma unei leziuni, organismul va forma un petic de țesut fibros prin care va încerca să acopere și ulterior să repare zona la care s-a produs leziunea. Însă, dacă acest lucru se produce în interiorul articulației genunchiului tău, formațiunile de țesut fibros pot determina limitarea de mobilitate. Pierderea de mobilitate de la nivelul genunchiului va însemna o prelungire a perioadei de recuperare. Pentru a preveni acest efect, este necesar să menținem articulația mobilizată pe tot parcursul celor 2 săptămâni. Chiar dacă îți este frică.

Exercițiile sunt aceleași ca cele menționate în cazul mobilizării rotulei.

Dobândirea extensiei complete a genunchiului

Pentru ca mersul să fie posibil, avem nevoie de amplitudinea normală de extensie de la nivelul genunchiului, respectiv genunchiul să fie drept. Reperul este să ai un unghi de 180 de grade între coapsă și gambă. Altfel, mersul tău va fi șchiopătat.

Pentru a obține maximum de extensie la nivelul genunchiului, ne va interesa plasarea acestuia în perioadele de repaus în poziția maxim extinsă.

Dobândirea a 70-80 de grade de flexie a genunchiului

Da, acesta este cazul ideal în primele 2 săptămâni. Dacă reușim ca după prima fază post operație să avem 80 de grade de flexie la nivelul genunchiului, recuperarea genunchiului se îndreaptă rapid către zona lui 4-5 luni de zile.

Pentru a îmbunătăți mobilitatea de la nivelul genunchiului, vom folosi exerciții de kinetoterapie pasivă și activă.

  • Mobilizări pasive ale genunchiului operat- se poate folosi kinetec-ul sau se pot efectua asistate de către un kinetoterapeut.
  • Mobilizări active ale genunchiului- mișcări lente de flexie și extensie până la limita mobilității articulare. Acestea nu ar trebui să producă durere.

Menține organismul activ

Din punctul meu de vedere, această indicație reprezintă punctul cel mai important din această listă. Pe scurt, după operația de ligamentoplastie, rămâi cu un genunchi, temporar, nefuncțional. Restul corpului este în continuare ok pentru a putea desfășura activitate fizică.

Pentru a menține organismul activ în perioada de recuperare a genunchiului, va fi nevoie să adaptăm exercițiile în așa fel încât să nu folosim membrul inferior la nivelul căruia ai suferit intervenția chirurgicală. Prin urmare, ne vom concentra pe exerciții predominant analitice ce vor viza membrul inferior sănătos, trunchiul și membrele superioare. Sunt suficiente zone sănătoase de care ne putem folosi pentru a ne menține tonusul muscular și condiția fizică.

Ne interesează foarte tare să rămâi activ fizic în această perioadă, deoarece cu cât ești mai bine pregătit fizic, cu atât va decurge mai ușor și mai rapid întreg procesul de recuperare medicală.

Iată câteva exerciții deosebit de utile pentru a te menține activ.

Pentru trenul superior

  1. Flotări;
  2. Tracțiuni;
  3. Exerciții pentru umeri;
  4. Exerciții pentru flexorii și extensorii antebrațului pe braț( biceps și triceps).

Observații

Pentru a efectua exercițiile de mai sus ne va interesa să găsim poziții de descărcare și de confort pentru genunchiul operat. Recomandarea mea este să apelăm la exerciții efectuate din așezat, la helcometru.

Exerciții pentru trunchi

  1. Extensii de trunchi
  2. Flexii de trunchi

Observații

Putem efectua exerciții pentru menținerea tonicității trunchiului folosind o gamă foarte variată de exerciții. Tot secretul constă în (ne)folosirea genunchiului operat.

Exerciții pentru membrul inferior sănătos

  1. Flexii și extensii ale gambei pe coapsă.
  2. Flexii și extensii ale coapsei pe trunchi.
  3. Flexii și extensii ale piciorului pe gambă.
  4. Exercițiu izometric.

Observații

Putem folosi o gamă largă de variante ale mișcărilor de bază, în funcție de nivelul de pregătire fizică individuală, precum și de preferințe.

Așadar, la finalul primei faze, scenariul optim este să ai corpul activ, genunchiul cu operația de ligament încrucișat anterior bine mobilizat și cu valori bune ale mobilității articulare. Mai adăugăm și faptul că deții controlul asupra activității musculare de la nivelul cvadricepsului și ischiogambierilor.

Repere de progres în recuperarea post ruptură de ligament încrucișat anterior la finalul fazei I

  • Deplasare independentă cu ajutorul cârjelor, pe teren plat și la urcatul/coborâtul scărilor.
  • Dobândirea abilității de contracție izometrică la nivelul musculaturii coapselor și gambelor.
  • Extensie completă a genunchiului.
Citește continuarea articolului aici
De-ce-apar-durerile-lombare-Home-Kineto-Kinetoterapie-si-fizioterapie-Popesti-Leordeni

Durerile lombare

Durerile lombare reprezintă una din cele mai des întâlnite afecțiuni cu care ne confruntăm. Durerile din zona lombară reprezintă o patologie pe care o întâlnim la nivel mondial și care ne afectează considerabil calitatea vieții și performanța de la locul de muncă fiind una din cele mai comune afecțiuni pentru care ne prezentăm la medic.

De ce apar durerile lombare

Te poți trezi într o dimineață cu dureri lombare care să persiste câteva zile și să nu ai nicio idee de ce acestea au apărut sau poți ajunge seara acasă ridici ceva de pe jos și brusc te taie spatele.

Factorii care determină apariția durerilor lombare se pot împărți cel mai adesea în câteva categorii principale în care putem încadra pacientul în urma evaluării somato funcționale pe care o efectuăm.

Cele mai multe cazuri de dureri lombare survin drept rezultat al unei accidentări, precum o contractură musculară, întindere musculară  sau a unei mișcări bruște a unei posturi incorecte din punct de vedere biomecanic în timpul ridicării unui obiect. 

De asemenea durerile lombare pot fi un semn al existenței unor afecțiuni mai severe, precum hernia de disc, sciatica, artrită, infecții renale etc.

Cel mai adesea durerile lombare se produc la persoanele cu vârste între 30 și 50 de ani deoarece în această.

Perioadă suntem foarte activi din punct de vedere profesional iar corpul începe să sufere modificări pe măsură ce îmbătrânești.

Durerile lombare cauzate de contractură musculară

Probabil una din cele mai uzuale cazuistici este reprezentată de apariția durerilor lombare ce au drept punct de plecare o contractură musculară. Acesta reprezintă cazul cel mai fericit din simplul motiv că durerea lombară nu este cauzat de o afecțiune a coloanei lombare ci pur și simplu de musculatura periferică din această zonă. Simptomele includ durere, rigidizare a zonei lombare, spasme musculare sau chiar imposibilitatea aplecării. În acest caz se recomandă un repaus de 1-3 zile maxim apoi debutul kinetoterapiei pentru tratarea durerilor lombare.  

Reprezintă cazul în care vom vedea cele mai optimiste rezultate din simplul motiv că structura coloanei vertebrale este adesea neafectată.

Cum se produc contracturile musculare

Motivul pentru care ajungem să suferim cotracturi musculare la nivelul musculaturii coloanei vertebrale este, adesea, unul foarte simplu: musculatura slabă. Atunci când spun musculatură slabă mă referi la faptul că musculatura ta nu este pregătită să reziste la mișcările repetitive pe care le efectuezi pe timpul zilei.acest lucru se aplică și în cazul în care petreci perioade îndelungate în poziții statice precum statul pe scaun deoarece în aceste poziții musculatura nu este între o stare de repaus și în tensiune permanentă. Dacă rezistență acesteia nu este la un nivel suficient de ridicat,Pe măsură ce îți menții poziția musculatura va începe să îți dea semne de durere care ulterior pot deveni contracturi musculare ce vor alimentam un cerc vicios de durere inflamație și impotență funcțională.

Mai găsim cazul în care ai ridicat o greutate mare sau ai făcut o mișcare bruscă situație în care musculatura se va proteja în mod reflex prin producerea contracturii.

Cum se tratează contracturile usculare din zona lombară

 Contracturile musculare din zona lombară se tratează prin următoarele

  • Fizioterapie
  • Aplicații calde
  • Medicație antialgica antiinflamatoare
  • Miorelaxante
  • Masaj
  • Kinetoterapie prin exerciții specifice.

Luate în ordine cronologică durerile lombare de natură musculară se vor trata astfel:

  1. După producerea contracturii musculare se va înceta activitatea fizică și se va lua o poziție antalgica.
  2. Se va administra medicație antialgica și antiinflamatoare precum și miorelaxante în primele 1-2 zile de la producerea contracturii musculare.
  3. Se vor începe procedurile de fizioterapie prin aplicarea de curenți ce vor induce relaxare la nivel muscular chiar din a doua zi dacă pacientul se poate deplasa.în cazul în care contractul este prea severă această etapă se va întârzia.
  4. Se vor efectua exerciții de kinetoterapie în vederea relaxării coloanei vertebrale. Modul de execuție al acestora va fi foarte lent.
  5. Se vor aplica proceduri de masaj terapeutic în vederea relaxării musculare.

După ce etapă acută durerile lombare va trece s va începe kinetoterapia în vederea consolidării musculaturii lombare și în vederea învățării de mișcări și posturi colective pentru a evita accidentările pe viitor.

Durerile lombare cauzate de leziuni ale discurilor intervertebrale

Un alt caz care determină producerea de dureri lombare este reprezentat de leziunile pe care ni le putem produce la nivelul discurilor la sate între vertebre. În acest caz termenul de hernie de disc va fi cel care va defini cel mai bine afecțiunea în cauză. Nu trebuie însă să te sperii. În foarte multe cazuri discurile intervertebrale se vor vindeca de la sine mai ales dacă sunt asistate de exerciții de kinetoterapie specifice.

Cum se produc leziunile la nivelul discurilor intervertebrale

Leziunile de la nivelul discurilor intervertebrale pot fi produse de ridicarea unei greutăți foarte mari caz în care durerea se produce instant iar nivelul de lezare poate fi semnificativ putând ajunge până la operație.

Putem întâlni cazul în care discul intervertebral a suferit leziuni minore repetate dea lungul unei perioade extinse de timp ca atunci când se abordează posturi vicioase în toate activitățile obișnuite. În acest caz durerea lombară se va face simțită progresiv, fie către finalul programului mai ales dimineața la primele mișcări după ridicarea din pat.

Cum se tratează durerea lombară cauzată de leziunea discului intervertebral

în cazul în care durerea este localizată strict la nivelul lombar tratamentul se va baza predominant pe kinetoterapie în vederea consolidării musculaturii lombare. Acest proces va dura între unu și trei luni până la obținerea de rezultate stabile. De asemenea merită precizat faptul că exercițiile învățate în cadrul cerințelor de kinetoterapie vor trebui efectuate în mod constant de către pacienți pentru a conserva rezultatele obținute.

Recuperarea în entorsă

În acest articol îți voi prezenta ce este o entorsă, ce trebuie să faci după producerea acesteia și care este procedura de recuperare medicală prin care îți poți relua activitățile obișnuite cu succes.

În acest scop vei afla cum te poate ajuta fizioterapia în recuperarea entorsei precum și ce presupune kinetoterapia în această afecțiune.În continuare vom vorbi la modul general despre entorse urmând ca ulterior să particularizăm în funcție de localizare a acesteia și de gradul de afectare a țesuturilor.

Ce este o entorsă

O entorsă reprezintă întinderea peste limitele normale sau ruperea ligamentelor stabilizatoare ale unei articulații.

Ligamentele reprezintă o serie de benzi rigide care țin împreună două sau mai multe structuri osoase.

Cea mai frecventă localizare a unei entorse este la nivelul gleznei, unde popular se spune că ai călcat strâmb. Putem face însă entorsă la nivelul oricărei articulații susținută prin ligamente( genunchi, coloană vertebrală, cot, pumn etc)

Cum se produce o entorsă?

O entorsă se produce atunci când articulația este forțată să execute o mișcare dincolo de limitele sale naturale iar cel mai adesea acest lucru se întâmplă sub acțiunea unui factor extern, de exemplu, la o căzătură când trebuie să preluăm și energia cinetică suplimentară generată de accelerația gravitațională.

Ce consecințe are o entorsă?

Simptomele unei entorse pot fi variate în funcție de severitatea acesteia, însă în majoritatea cazurilor producerea unei entorse se va manifesta prin:

  • Durere;
  • Umflătură sau edem;
  • Limitarea amplitudinii de mișcare la nivelul articulației;
  • Auzirea unei pocnituri în momentul producerii traumatismului.

Ce presupune recuperarea medicală în entorsă?

În funcție de amplitudinea entorsei, recuperarea medicală poate merge de la un tratament ușor, cu posibilitatea efectuării acestuia predominant la domiciliu, până la imobilizarea gleznei pentru o scurtă perioadă sau chiar la ligamentoplastie în cazul entorselor de severitate majoră.

Recuperarea în entorsă presupune aducerea organismului la starea avută înaintea producerii traumatismului.

Faza acută a accidentării reprezintă perioada de la momentul producerii acesteia, declanșarea procesului inflamator și apoi regresul acestuia. De obicei, durează între 24 și 72 de ore.

În faza acută, protocolul de recuperare este de obicei similar, indiferent de localizarea entorsei și ne va interesa foarte mult să împiedicăm agravarea leziunii prin efectuarea de mișcări suplimentare la nivelul articulației în cauză.

În faza acută, imediat după producerea entorsei recuperarea medicală va avea următoarele obiective

  • Limitarea inflamației;
  • Reducerea durerii;
  • Descărcare articulației de orice greutate suplimentară;
  • Protejarea articulației lezate de noi factori traumatici.

Obiectivul funcțional în etapa acută este reprezentat de recăpătarea abilității de a putea pune greutate pe articulație.

În etapa acută, recuperarea medicală recomandă folosirea principiului RICE (rest Ice compression elevation). Aceasta reprezintă o practică recunoscută la nivel mondial în vederea limitării procesului inflamator și al durerii imediat după producerea entorsei.

Primul pas este reprezentat de repaus, ideal imediat după producerea traumatismului, fără a mai folosi articulația în cauză.

Cel de al doilea pas îl reprezintă plasarea segmentului cu entorsa la 10-15 cm deasupra nivelului trunchiului, pe un plan orizontal și menținerea la acest nivel pentru o perioadă cât mai îndelungată în primele 12-24 de ore. Recomandăm aici efectuarea de intervale scurte de aproximativ 10-15 minute, urmate apoi de repaus .

Pe tot parcursul perioadei de repaus, aplicațiile cu gheață sunt puternic recomandate. Modul de aplicare al acestora este următorul: se aplică o pungă cu gheață gel etc. pentru intervale de 15-20 de minute la fiecare 1-2 ore.

Zona pe care se aplică gheața va trebui protejată prin interpunerea unui material textil pentru a nu cauza degerături la nivel local. Aplicațiile cu gheață vor contribui predominant la limitarea durerii.

În paralel cu aplicațiile cu gheață se va aplica o compresă la nivelul articulației. Aceasta are rolul de a facilita drenajul din zona respectivă, ceea ce va limita dimensiunea edemului local.

Cum ajută kinetoterapia în entorsă?

Kinetoterapia, în cazul producerii unei entorse se va recomanda după încetarea perioadei acute. Aceasta va debuta cu manipulări ușoare ale articulației fără a genera durere.

Acest lucru va ajuta foarte mult la menținerea funcționalității țesutului și va contribui la mecanismul de pompă pentru a limita amplitudinea edemului. Cu cât această etapă este începută mai repede, studiile arată că durata până la recuperare totală scade.

După ce durerea devine acceptabilă și pacientul va putea plasa articulația în sarcină statică, obiectivul kinetoterapiei va fi acela de a consolida articulația prin îmbunătățirea stabilității articulare și a forței musculare.

Ce exerciții se fac?

Pentru a ne atinge obiectivele menționate mai sus, se vor efectua exerciții în regim izometric, izotonic, exerciții din poziții de echilibru și dezechilibru ce vor fi adaptate ca dificultate în funcție de particularitățile pacientului.

Cât durează recuperarea unei entorse?

Recuperarea entorsei poate dura de la cinci la șapte zile în cazurile cele mai puțin severe până la 1-2 luni în cazurile în care ligamentele au fost grav lezate.

Recuperarea în luxație

Kinetoterapia în luxații presupune procesul de recuperare medicală ce se aplică în urma îndepărtării sistemului de contenție de la nivelul articulației la care s-a produs traumatismul. Procesul de recuperare medicală al unei luxații articulare va fi împărțit cel mai adesea în trei etape care vor maximiza calitatea procesului de recuperare.

Cele mai predispuse zone la fenomenul de luxație articulară sunt umărul, cotul, genunchiul, glezna sau degetele. Indiferent de articulația în cauză procesul va respecta aceleași etape, cu adaptările specifice fiecărui pacient și al vitezei individuale de recuperare.

Mai jos îți voi prezenta la ce anume să te aștepți în procesul de recuperare și kinetoterapie în urma producerii unei luxații.

Faza 1

Această fază debutează cu vizita la medicul ortoped care va pune înapoi oasele în aliniamentul lor normal, sub anestezie.După realizarea acestui punct articulația în cauză va fi imobilizată pentru o perioadă de două până la șase săptămâni, în funcție de articulație, vârsta pacientului, genul și severitatea luxației.Simptomele specifice acestei etape sunt adesea reprezentate de dureri în primele două de săptămâni, perioadă în care poți să iei medicația antialgică și antiinflamatoare. Poți realiza proceduri de fizioterapie pentru a limita edemul și durerea din zona cu pricina.

Din punct de vedere al kinetoterapiei, în această etapă îți recomand cu tărie să efectuezi exerciții pentru restul segmentelor sănătoase ale corpului, deoarece astfel vei limita producerea de sechele articulare musculare și osoase generate de inactivitate.

Faza 2- debutul kinetoterapiei post luxație

Faza a doua a recuperării medicale post luxație debutează după eliberarea articulației din aparatul gipsat și debutul ședințelor de kinetoterapie.

În această fază obiectivul principal pe care îl propunem este reprezentat de îmbunătățirea amplitudinii de mișcare, urmată de începerea antrenamentului pentru recuperarea forței musculare.

În urma perioadei de repaus vei observa că ai pierdut foarte mult din amplitudinea de mișcare de la nivelul articulației iar acest lucru o reprezintă aspectul cel mai dificil de recăpătat în cadrul ședințelor de kinetoterapie. În acest sens vom efectua exerciții specifice de stretching în funcție de articulația și mișcări menite să te ajute să grăbești procesul de recuperare. Punctul cheie aici reprezintă numărul de repetări efectuate în fiecare zi.

Recuperarea forței musculare va viza în această etapă efectuarea de mișcări ușoare și menținute pentru a putea profita de beneficiile mișcărilor izometrice.

Faza 3– kinetoterapie pentru recuperarea deplină a funcționalității corpului

În cea de a treia fază vom pune accentul pe recuperarea funcțională completă și aducerea forței musculare la un nivel cât mai aproape de identic față de membrul sănătos omolog. Se va continua efectuarea de exerciții pentru mobilitate articulară până la atingerea valorilor înregistrate la sănătos.

Vom începe să punem accentul pe exerciții de izometrie pentru a îmbunătăți la maxim stabilitatea articulară fără a forța limitele de mișcare ale acesteia. Acest punct este foarte important deoarece în paralel cu recuperarea luxației anterioare vrem să prevenim orice recidivă la acest nivel.

După ce realizăm o bună stabilitate articulară putem reintegra membrele respectiv în activitățile cotidiene și ulterior în efectuarea de activități sportive.