Recuperare post fractură osoasă Home Kineto Cabinet de Kinetoterapie și fizioterapie Popești Leordeni

Kinetoterapia post fractură reprezintă procedura terapeutică prin care vom readuce la starea inițială membrul asupra căruia s-a produs fractura.

Imediat după ce aparatul gipsat a fost îndepărtat de pe membru, cel mai probabil, vei sesiza un deficit major de mobilitate la nivelul articulațiilor vecine, umflătură, precum și o sensibilitate foarte mare în zona respectivă.De asemenea, vei observa și pierderea semnificativă a masei musculare de pe membrul pe care a fost montat aparatul gipsat.

Kinetoterapia te va ajuta să îți recâștigi mobilitatea articulară, forța musculară și controlul asupra membrului care a fost imobilizat în cel mai scurt timp posibil.

Când se începe kinetoterapia post factură

La această întrebare recomandarea ideală este să începem kinetoterapia imediat după ce membrul a fost scos din aparatul gipsat pentru a accelera procesul de recuperare și a limita pierderile musculare generate de inactivitate. La momentul acesta stai deja de minim trei-patru săptămâni sau chiar mai mult, iar aparatul locomotor are de suferit.

Un aspect foarte important care poate să limiteze pierderile musculare asupra întreg aparatului locomotor este reprezentat de kinetoterapia aplicată imediat după punerea în contenție a zonei fracturate.

Avem în vedere faptul că atunci când suferim o fractură avem imobilizată o singură regiune, iar restul corpului poate fi implicat în serie largă de activități pentru a menține cât mai bine statusul funcțional. Mai ales dacă ești o persoană activă, acest lucru te va avantaja foarte mult, deoarece de îndată ce vom scoate ghipsul vom fi deja în o formă fizică bună pentru a ne putea implica serios în procesul de recuperare.

Cât durează recuperarea post fractură

Durata de recuperare post fractură va varia în funcție de osul asupra căruia s-a produs fractura, amploarea acesteia și vârsta pacientului. Un termen orientativ este între una și patru luni.

De ce este necesară kinetoterapia post fractură

În urma imobilizării unui membru, la nivelul acestuia se vor produce o serie de sechele posttraumatice asupra diferitelor structuri de țesuturi. Sechelele vor afecta abilitatea ta de a folosi membrul respectiv.

În urma imobilizării unui membru, la nivelul acestuia se vor produce o serie de sechele posttraumatice asupra diferitelor structuri de țesuturi. Sechelele vor afecta abilitatea ta de a folosi membrul respectiv.

Sechele cutanate și subcutanate posttraumatice

În urma producerii unei fracturi la nivelul tegumentului se vor observa o serie de modificări ale acestuia în funcție de modul în care se produc fractura respectiv dacă există o plagă sau dacă fractura a rămas bine mascată sub piele.

Cel mai adesea, primul aspect observabil la nivelul unei fracturi este reprezentat de apariția edemului, ce apare imediat după producerea acesteia.

Edemul se poate produce și la distanță de la locul fracturii, prin factorul de presiune aplicat asupra tegumentului de aparatul gipsat, fapt care va determina umflarea zonei mobilizate și eventuale tulburări de sensibilitate la nivelul membrului (amorțeli furnicături durere).

De obicei tratamentul sechelelor țesuturilor moi se va realiza în primele ședințe de kinetoterapie de îndată ce aparatul gipsat este scos. Merită să menționez și faptul că acestea pot fi reduse ca amplitudine dacă se aplică proceduri de kinetoterapie încă din perioada imobilizării în aparat gipsat.

În acest sens vreau să amintesc cele mai simple măsuri de prevenire și combatere a edemului ce ar trebui să se înceapă imediat în urma instalării aparatului gipsat. Aici avem următoarele:

  1. Posturi antideclive pentru îmbunătățirea circulației venoase de întoarcere prin plasarea membrului lezat de obicei la 15-20 de grade deasupra planului la care este poziționat corpul.
  2. Mobilizarea tuturor articulațiilor sănătoase și în special a regiunilor distale precum degetele, glezna, pumnul și așa mai departe, deoarece acestea vor asigura o pompa musculară pentru a realiza drenajul din zona de producere a edemului.
  3. Masajul tegumentului și al țesutului conjunctiv
  4. Proceduri de fizioterapie, respectiv electroterapie excitomotorie prin curenți de joasă frecvență și medie frecvență, care vor determina producerea de contracții ritmice la nivelul musculaturii și implicit limitarea agravării de alte sechele.
  5. Aplicarea de feși elastice, precum ciorapi compresivi etc.

Sechele articulare

Sechelele articulare reprezintă, probabil, cel mai dificil punct al recuperării din simplul motiv că acestea sunt foarte agravate de suspendarea activității kinetice la nivelul articulațiilor ce suferă imobilizarea. În funcție de locul unde s-a produs fractura putem distinge fracturi cu interesare articulară și periarticulare în care procesul de osificare naturală va determina limitări majore ale mobilității articulare și fracturi osoase fără interesare articulară în care articulația va suferi limitări de mobilitate generate strict de sistemul de contenție fără a fi agravate de procesul de osificare.

Simptomele observabile în urma apariției sechelelor articulare vor presupune, de obicei, durere, tumefiere articulară și redoarea articulară.

Pe un pacient cel mai mult îl va deranja durerea, motiv pentru care aceasta reprezintă un obiectiv prioritar la începerea ședințelor de kinetoterapie,deoarece atâta timp cât durerea persistă este foarte dificil să efectuăm mișcare.

Sechele musculare

Sechelele musculare, deși nu sunt cele mai deranjante din punct de vedere al simptomatologiei, sunt adesea cele mai vizibile prin prisma faptului că la nivel muscular cea mai frecventă problemă este reprezentată de atrofie musculară de imobilizare. Prin perioada de repaus muscular la care este supusă zona imobilizată, aceasta va începe să piardă din masa musculară. Acest proces va determina micșorarea dimensiunii musculare, reducere a forței și rezistenței musculare și va atrage după sine tulburări vasculo trofice. În cazurile de imobilizare foarte prelungită putem avea de a face și cu sindromul de retractură musculară, care se traduce prin scurtarea mușchiului și opunerea de rezistență a acestuia la mobilizările pasive și active.

Atrofia musculară nu se limitează, însă numai la regiunea care este imobilizată.Dacă încetăm activitatea fizică în urma unei fracturi la nivelul unui membru, vom observa o atrofie musculară generală la întreg organismul.Acest lucru poate fi evitat prin exerciții specifice kinetoterapiei încă de la amplasarea sistemului de contenție pentru a limita pe cât posibil pierderile musculare cauzate de inactivitate. Cu cât pierderile sunt mai mici cu atât procesul de recuperare medicală post fractură va evolua mult mai rapid și cu mai puține complicații.

Sechele osoase

Secretele osoase reprezintă demineralizarea, respectiv scăderea densității osoase.Acest lucru va face zona imobilizată mult mai fragilă la reluarea activităților în urma eliberării acesteia din aparatul de contenție.

Sechele ale nervilor periferici

Sechelele de la acest nivel apar de obicei dacă aparatul de contenție a fost plasat mult prea strâns iar combinația de presiune plus edem local strangulează traseul nervos.

Etapele kinetoterapiei post fractură

Prima etapă este reprezentată de îndepărtarea aparatului gipsat și realizarea primelor mobilizări active ale articulației. În această etapă cel mai mult ne va interesa să tratăm durerea produsă de sechelele menționate anterior. Vom trata simptomatologia dureroasă prin proceduri de fizioterapie și prin exerciții de kinetoterapie specifice precum mobilizări active lente, mobilizări pasive și prin masaj local.

Tot în această primă etapă vom evalua pierderile de mobilitate articulară și pierderile de forță musculară.

În cea de a doua etapă principalul, obiectiv îl va reprezenta acomodarea pacientului cu mișcarea. Această etapă presupune efectuarea a foarte multe mișcări active libere fără a plasa greutate pe membrul lezat. Este de asemenea momentul în care vom începe exercițiile de mobilizare articulară pentru a recăpăta libertatea de mișcare.

În cea de a treia etapă ne vom concentra pe încărcarea progresivă a segmentului, dezvoltarea forței și rezistenței musculare.

A patra etapă este cea în care ne vom apropia de executarea în amplitudine normală a mișcărilor de bază,în condiții ușurate și vom începe să punem accentul pe calitatea controlului muscular,a echilibrului și a preciziei mișcărilor.

În ultima etapă ne vom concentra pe eliminarea reflexelor sechelare rămase precum mersul șchiopătat, ezitări ale mișcărilor și alte efecte traumatice încă prezente.

Eu sunt drd. Cosmin Ciocîrlan și te aștept în cabinetul nostru din Popești Leordeni cu mai multe informații.