Ruptura de tendon ahilian
Ruptura de tendon ahilian este o leziune ce afectează tendonul care conectează mușchii gambei (gastrocnemian și solear) de osul călcâiului (calcaneu). Această afecțiune se manifestă printr-o durere bruscă și intensă în spatele gleznei, adesea descrisă ca o lovitură cu un obiect dur sau ca o senzație de pocnet/rupere, însoțită de un zgomot specific.
Ruptura poate fi parțială sau totală, iar tratamentul poate fi conservator (imobilizare) sau chirurgical (sutura tendonului), în funcție de gravitatea leziunii, vârsta pacientului și nivelul de activitate fizică. Kinetoterapia joacă un rol esențial în recuperarea funcției, mobilității și forței musculare după o ruptură de tendon ahilian, indiferent de tipul de tratament ales.
Tendonul ahilian este cel mai puternic și mai gros tendon din corpul uman. Acesta permite flexia plantară a piciorului, mișcarea esențială pentru activități precum mersul, alergatul, săritul sau urcatul scărilor.
Ruptura tendonului ahilian poate surveni brusc, în timpul activităților sportive care implică mișcări explozive sau schimbări rapide de direcție, dar și în urma unor mișcări banale, cum ar fi urcarea unei scări sau o simplă alunecare.
Această leziune afectează semnificativ mobilitatea și calitatea vieții, iar diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru o recuperare completă și pentru a minimiza riscul de recidivă.
Cauze și Factori de Risc
- Activități sportive: Sporturile care implică sărituri, alergări bruște și schimbări rapide de direcție (tenis, baschet, fotbal, volei, handbal) cresc riscul de ruptură de tendon ahilian. De asemenea, practicarea unor sporturi la nivel de performanță sau reînceperea bruscă a activității fizice intense după o perioadă de inactivitate pot crește riscul de accidentare.
- Vârsta: Riscul de ruptură de tendon ahilian crește odată cu vârsta. Pe măsură ce îmbătrânim, tendonul ahilian își pierde din elasticitate și devine mai predispus la leziuni. Majoritatea rupturilor apar la persoane cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani.
- Sexul: Bărbații sunt mai afectați de ruptura de tendon ahilian decât femeile, probabil din cauza participării mai frecvente la activități sportive intense.
- Afecțiuni preexistente: Anumite afecțiuni medicale pot slăbi tendonul ahilian și crește riscul de ruptură. Printre acestea se numără:
- Tendinita ahiliană: inflamația cronică a tendonului ahilian.
- Diabetul: afectează circulația sângelui și procesul de vindecare a țesuturilor.
- Obezitatea: suprasolicită tendonul ahilian.
- Boli inflamatorii: artrita reumatoidă, lupusul.
- Anumite medicamente: corticosteroizii, fluorochinolonele.
- Încălțăminte neadecvată: Purtarea de pantofi cu toc înalt poate scurta mușchii gambei și crește tensiunea asupra tendonului ahilian, în timp ce pantofii cu talpă plată pot oferi un suport insuficient pentru picior.
- Factori genetici: Anumite persoane pot avea o predispoziție genetică pentru afecțiuni ale tendonului ahilian.
- Traumatisme anterioare: O leziune anterioară la nivelul tendonului ahilian poate crește riscul de ruptură.
Simptome și Diagnostic
- Durere bruscă și intensă: Simțită în spatele gleznei, similară cu o lovitură puternică sau o înțepătură. Durerea poate fi atât de intensă încât pacientul poate crede că a fost lovit de cineva sau de ceva.
- „Pocnet” auzibil: Mulți pacienți descriu un zgomot distinct, asemănător unei pocnitură sau rupturi, în momentul producerii leziunii.
- Dificultate în mers: Pacientul poate șchiopăta sau poate fi incapabil să se sprijine pe piciorul afectat. Mersul pe vârfuri este imposibil sau extrem de dureros.
- Umflătură și echimoză: Zona din spatele gleznei poate fi umflată, roșie și vânătă.
- Palparea unui „gol” la nivelul tendonului: La examinarea fizică, medicul poate simți o depresiune sau un „gol” la nivelul tendonului rupt.
- Testul Thompson: Acesta este un test clinic specific pentru ruptura de tendon ahilian. Pacientul stă în genunchi pe un scaun, cu picioarele atârnând liber. Medicul strânge mușchii gambei. În mod normal, piciorul ar trebui să se flecteze plantar (să se îndrepte în jos). În cazul unei rupturi de tendon ahilian, piciorul nu se mișcă.
Diagnosticul se stabilește pe baza:
- Examenului fizic: Medicul va evalua simptomele, va examina glezna și va efectua teste clinice specifice (testul Thompson).
- Imagisticii medicale:
- Ecografia: Este o metodă rapidă și non-invazivă care permite vizualizarea tendonului ahilian și confirmarea diagnosticului de ruptură.
- RMN-ul (Rezonanța Magnetică Nucleară): Oferă imagini detaliate ale tendonului și țesuturilor moi din jur, fiind utilă în special în cazul rupturilor parțiale sau al leziunilor asociate.
Tratament și Recuperare Medicală
Tratamentul rupturii de tendon ahilian poate fi:
- Conservator: Indicat în special în cazul rupturilor parțiale, la pacienții vârstnici sau cu un nivel scăzut de activitate fizică. Constă în imobilizarea piciorului într-o orteză gipsată sau o cizmă ortopedică, cu piciorul în flexie plantară, pentru a permite vindecarea tendonului. Durata imobilizării variază în funcție de gravitatea leziunii, de obicei între 6 și 8 săptămâni.
- Chirurgical: Recomandat în cazul rupturilor complete, la pacienții tineri și activi, sau când tratamentul conservator nu a dat rezultate. Intervenția chirurgicală constă în suturarea capetelor tendonului rupt. După operație, piciorul este imobilizat într-o orteză gipsată sau o cizmă ortopedică, iar kinetoterapia este inițiată treptat, sub supravegherea unui specialist.
Indiferent de tipul de tratament ales, kinetoterapia este esențială pentru o recuperare completă. Aceasta ajută la:
- Reducerea durerii și inflamației.
- Creșterea mobilității și flexibilității gleznei.
- Îmbunătățirea forței musculare a gambei.
- Refacerea propriocepției (simțul poziției și mișcării).
- Prevenirea complicațiilor (redoare articulară, atrofie musculară).
- Facilitarea revenirii la activitățile zilnice și sportive.
Rolul Kinetoterapiei în Recuperarea Medicală a rupturii de tendon ahilian
- De ce este importantă kinetoterapia
Kinetoterapia joacă un rol crucial în recuperarea după o ruptură de tendon ahilian, indiferent dacă tratamentul a fost conservator sau chirurgical. Principalele beneficii ale kinetoterapiei sunt:
- Reducerea durerii și inflamației: prin intermediul unor tehnici specifice (crioterapie, electroterapie, terapie manuală), kinetoterapia ajută la reducerea durerii și a inflamației din zona afectată.
- Creșterea mobilității și flexibilității gleznei: exercițiile de mobilizare pasivă și activă, precum și tehnicile de stretching ajută la recăpătarea mobilității normale a gleznei și la prevenirea redorii articulare.
- Îmbunătățirea forței musculare a gambei: după o perioadă de imobilizare, mușchii gambei (gastrocnemian și solear) se slăbesc. Kinetoterapia include exerciții specifice pentru creșterea forței musculare, esențiale pentru mers, alergat și alte activități
- Refacerea propriocepției (simțul poziției și mișcării): propriocepția este capacitatea de a simți poziția și mișcarea corpului în spațiu. Ruptura de tendon ahilian afectează propriocepția gleznei, crescând riscul de entorse și alte leziuni. Kinetoterapia include exerciții proprioceptive care ajută la restabilirea acestui simț.
- Prevenirea complicațiilor: Kinetoterapia previne complicațiile precum redoarea articulară (limitarea mișcărilor gleznei), atrofia musculară (scăderea masei musculare) și formarea de aderențe (țesut cicatricial care limitează mișcarea).
- Facilitarea revenirii la activitățile zilnice și sportive:printr-un program personalizat de exerciții, kinetoterapia ajută pacienții să-și recapete independența și să revină la activitățile pe care le desfășoară înainte de accidentare, inclusiv la activitățile sportive.
- Când este indicată kinetoterapia?
Kinetoterapia este indicată în toate cazurile de ruptură de tendon ahilian, atât după tratament conservator, cât și după cel chirurgical. Momentul începerii kinetoterapiei și tipul de exerciții vor fi stabilite de kinetoterapeut, în funcție de gravitatea leziunii, tipul de tratament și stadiul de vindecare.
- Când trebuie evitată kinetoterapia?
Există anumite situații în care kinetoterapia poate fi contraindicată sau trebuie amânată:
- În faza acută a leziunii: Imediat după ruptură, când durerea și inflamația sunt intense, kinetoterapia poate fi amânată pentru câteva zile, până la ameliorarea simptomelor.
- În cazul unor complicații postoperatorii: Dacă apar complicații după operație, cum ar fi infecția, dehiscența plăgii (deschiderea inciziei chirurgicale) sau tromboza venoasă profundă, kinetoterapia va fi întreruptă temporar, până la rezolvarea acestora.
- În cazul unor afecțiuni medicale asociate: Anumite afecțiuni medicale, cum ar fi bolile cardiace sau pulmonare severe, pot necesita precauții speciale în ceea ce privește kinetoterapia.
- Tipuri de kinetoterapie:
Există o varietate de tehnici și metode kinetoterapeutice care pot fi utilizate în recuperarea după o ruptură de tendon ahilian:
- Mobilizare pasivă: Mișcări ușoare ale gleznei efectuate de kinetoterapeut, fără implicarea activă a pacientului. Acestea sunt utile în faza inițială a recuperării, când mișcarea activă este limitată de durere sau imobilizare.
- Mobilizare activă: Mișcări ale gleznei efectuate de pacient, cu sau fără asistență. Pe măsură ce durerea și inflamația se reduc, se introduc treptat exerciții de mobilizare activă, cu scopul de a crește amplitudinea de mișcare a gleznei.
- Mobilizare activ-asistată: Pacientul încearcă să efectueze mișcarea, fiind ajutat de kinetoterapeut.
- Exerciții de stretching: Acestea sunt exerciții de întindere a tendonului ahilian și a mușchilor gambei (gastrocnemian și solear), cu scopul de a crește flexibilitatea și elasticitatea acestora.
- Exerciții de creștere a forței musculare: Aceste exerciții vizează creșterea forței musculare a gambei, esențiale pentru mers, alergat și alte activități. Se pot utiliza exerciții cu greutatea corporală (ridicări pe vârfuri, genuflexiuni), exerciții cu greutăți (gantere, haltere) sau exerciții cu benzi elastice de rezistență.
- Exerciții proprioceptive: Aceste exerciții ajută la restabilirea propriocepției (simțul poziției și mișcării) gleznei. Se pot utiliza exerciții de echilibru, exerciții pe suprafețe instabile (pernă, disc, bosu), mers pe vârfuri, sărituri.
- Terapie manuală:Kinetoterapeutul poate utiliza diverse tehnici de terapie manuală pentru a reduce durerea, inflamația și tensiunea musculară, precum și pentru a îmbunătăți mobilitatea articulară.
- Electroterapie: Se pot utiliza diverse forme de electroterapie (ultrasunete, laser, TENS) pentru a reduce durerea și inflamația, precum și pentru a stimula procesul de vindecare.
- Hidroterapie: Exercițiile în apă pot fi benefice în recuperarea după o ruptură de tendon ahilian, deoarece apa reduce impactul asupra articulațiilor și facilitează mișcarea.
Etapele Recuperării prin Kinetoterapie a rupturii de tendon ahilian
Recuperarea după o ruptură de tendon ahilian se desfășoară în mai multe etape, fiecare cu obiective specifice:
- Faza acută (0-2 săptămâni):
- Obiective: Reducerea durerii și inflamației, protecția tendonului și prevenirea complicațiilor.
- Intervenții:
- Imobilizare: Piciorul este imobilizat într-o orteză gipsată sau o cizmă ortopedică, cu piciorul în flexie plantară.
- Crioterapie: Aplicarea de gheață pe zona afectată, pentru a reduce inflamația.
- Electroterapie: Utilizarea unor proceduri precum ultrasunete sau laser, pentru a reduce durerea și inflamația.
- Exerciții ușoare de mobilizare pasivă: Mișcări ușoare ale gleznei efectuate de kinetoterapeut, fără implicarea activă a pacientului.
- Exerciții izometrice: Contracții musculare fără mișcare articulară, pentru a menține tonusul muscular.
- Faza subacută (2-6 săptămâni):
- Obiective: Creșterea treptată a mobilității și forței musculare, îmbunătățirea circulației și reducerea edemului (umflăturii).
- Intervenții:
- Îndepărtarea treptată a imobilizării: Se începe cu purtarea ortezei pentru perioade scurte de timp, crescând treptat durata.
- Exerciții de mobilizare activă: Pacientul începe să efectueze mișcări ale gleznei, cu sau fără asistență.
- Exerciții de stretching: Întinderea ușoară a tendonului ahilian și a mușchilor gambei.
- Exerciții de creștere a forței musculare: Exerciții cu greutatea corporală (ridicări pe vârfuri, genuflexiuni) sau cu benzi elastice de rezistență.
- Exerciții proprioceptive simple: Stând pe un picior, mers pe vârfuri.
- Faza cronică (6-12 săptămâni și peste):
- Obiective: Revenirea la activitățile zilnice și sportive, creșterea rezistenței și forței musculare, restabilirea completă a propriocepției.
- Intervenții:
- Continuarea exercițiilor de mobilizare, stretching și forță musculară.
- Exerciții proprioceptive avansate
Întrebări Frecvente despre ruptura de tendon ahilian
- Cum se produce ruptura de tendon ahilian?
- Ruptura de tendon ahilian se produce atunci când tendonul este supus unei forțe mai mari decât poate suporta. Aceasta poate surveni în timpul activităților sportive care implică mișcări bruște, schimbări rapide de direcție sau sărituri, dar și în urma unor mișcări banale, cum ar fi urcarea unei scări sau o simplă alunecare.
- Ce este tendonul ahilian?
- Tendonul ahilian este cel mai gros și mai puternic tendon din corpul uman. Acesta conectează mușchii gambei (gastrocnemian și solear) de osul călcâiului (calcaneu) și permite flexia plantară a piciorului, esențială pentru mers, alergat și sărit.
- Care sunt simptomele rupturii de tendon ahilian?
- Simptomele principale sunt: durere bruscă și intensă în spatele gleznei, senzație de pocnet/rupere, dificultate în mers, imposibilitatea de a sta pe vârfuri, umflătură și echimoză în zona gleznei.
- Cum se diagnostichează ruptura de tendon ahilian?
- Diagnosticul se stabilește pe baza examenului fizic (testul Thompson) și a imagisticii medicale (ecografie, RMN).
- Care sunt opțiunile de tratament pentru ruptura de tendon ahilian?
- Există două opțiuni de tratament: conservator (imobilizare) și chirurgical (sutura tendonului). Alegerea tratamentului depinde de gravitatea rupturii, vârsta pacientului și nivelul de activitate fizică.
- Când este indicat tratamentul conservator?
- Tratamentul conservator este indicat în special în cazul rupturilor parțiale, la pacienții vârstnici sau cu un nivel scăzut de activitate fizică.
- Când este indicat tratamentul chirurgical?
- Tratamentul chirurgical este recomandat în cazul rupturilor complete, la pacienții tineri și activi, sau când tratamentul conservator nu a dat rezultate.
- Care sunt avantajele și dezavantajele tratamentului conservator?
- Avantajele tratamentului conservator sunt: evitarea complicațiilor chirurgicale, costuri mai mici. Dezavantajele sunt: risc mai mare de recidivă, recuperare mai lentă.
- Care sunt avantajele și dezavantajele tratamentului chirurgical?
- Avantajele tratamentului chirurgical sunt: risc mai mic de recidivă, recuperare mai rapidă. Dezavantajele sunt: riscul de complicații chirurgicale (infecție, dehiscența plăgii), costuri mai mari.
- Cât timp durează recuperarea după o ruptură de tendon ahilian?
- Recuperarea completă poate dura între 6 și 12 luni, în funcție de gravitatea leziunii, tipul de tratament și implicarea pacientului în programul de kinetoterapie.
- Când pot reîncepe să merg după o ruptură de tendon ahilian?
- Depinde de tipul de tratament. După tratamentul conservator, mersul cu sprijin parțial este permis după câteva săptămâni. După tratamentul chirurgical, mersul cu sprijin este permis de obicei după 6-8 săptămâni.
- Când pot relua activitatea sportivă după o ruptură de tendon ahilian?
- Revenirea la activitatea sportivă se face treptat, sub supravegherea medicului și kinetoterapeutului. De obicei, sporturile ușoare pot fi reluate după 4-6 luni, iar sporturile care implică mișcări explozive după 6-12 luni.
- Ce exerciții pot face acasă pentru a-mi recupera glezna?
- Exercițiile la domiciliu trebuie efectuate conform indicațiilor kinetoterapeutului. Acestea pot include exerciții de mobilizare, stretching și forță musculară.
- Ce tip de încălțăminte este recomandat după o ruptură de tendon ahilian?
- Se recomandă pantofi comozi, cu toc mediu și suport bun pentru picior. Evitați tocurile înalte și pantofii cu talpă plată.
- Ce se întâmplă dacă nu tratez ruptura de tendon ahilian?
- Netratarea rupturii de tendon ahilian poate duce la complicații precum: durere cronică, redoare articulară, deformarea piciorului, dificultăți de mers și imposibilitatea de a practica sport.
- Pot preveni ruptura de tendon ahilian?
- Da, riscul de ruptură poate fi redus prin: încălzire adecvată înainte de exerciții, stretching regulat, controlul greutății, purtarea de încălțăminte adecvată și evitarea suprasolicitării tendonului.
- Ce este testul Thompson?
- Testul Thompson este un test clinic utilizat pentru a diagnostica ruptura de tendon ahilian. Pacientul stă în genunchi pe un scaun, cu picioarele atârnând liber. Medicul strânge mușchii gambei. În mod normal, piciorul ar trebui să se flecteze plantar (să se îndrepte în jos). În cazul unei rupturi de tendon ahilian, piciorul nu se mișcă.
- Ce este propriocepția?
- Propriocepția este capacitatea de a simți poziția și mișcarea corpului în spațiu. Ruptura de tendon ahilian afectează propriocepția gleznei, crescând riscul de entorse și alte leziuni.
- Ce sunt exercițiile proprioceptive?
- Exercițiile proprioceptive sunt exerciții care ajută la restabilirea propriocepției gleznei. Acestea pot include: stând pe un picior, mers pe vârfuri, exerciții pe suprafețe instabile, sărituri.
- Ce este crioterapia?
- Crioterapia este aplicarea de gheață pe zona afectată, pentru a reduce inflamația și durerea.
- Ce este electroterapia?
- Electroterapia utilizează diverse forme de energie electrică (ultrasunete, laser, TENS) pentru a reduce durerea și inflamația, precum și pentru a stimula procesul de vindecare.
- Ce este terapia manuală?
- Terapia manuală include diverse tehnici (masaj, mobilizări articulare) utilizate de kinetoterapeut pentru a reduce durerea, inflamația și tensiunea musculară, precum și pentru a îmbunătăți mobilitatea articulară.
- Ce este hidroterapia?
- Hidroterapia este utilizarea apei în scop terapeutic. Exercițiile în apă pot fi benefice în recuperarea după o ruptură de tendon ahilian, deoarece apa reduce impactul asupra articulațiilor și facilitează mișcarea.
- Cât de frecvent trebuie să fac kinetoterapie?
- Frecvența ședințelor de kinetoterapie depinde de gravitatea leziunii, tipul de tratament și stadiul de recuperare. De obicei, în faza inițială se recomandă 2-3 ședințe pe săptămână, iar pe măsură ce pacientul progresează, frecvența poate fi redusă la 1-2 ședințe pe săptămână.
- Cât timp durează o ședință de kinetoterapie?
- Durata unei ședințe de kinetoterapie variază între 30 și 60 de minute.
- Cât costă o ședință de kinetoterapie?
- Costul unei ședințe de kinetoterapie variază în funcție de clinica sau cabinetul la care vă adresați.
- Este dureroasă kinetoterapia?
- Kinetoterapia nu ar trebui să fie dureroasă. Exercițiile trebuie adaptate la nivelul de toleranță al pacientului. Dacă simțiți durere, comunicați acest lucru kinetoterapeutului.
- Există riscul ca tendonul să se rupă din nou?
- Da, există un risc de recidivă, mai ales în primul an după ruptură. Riscul este mai mare la pacienții care au suferit o ruptură completă și care au fost tratați conservator. Respectarea programului de kinetoterapie și a sfaturilor medicului reduce riscul de recidivă.
- Când pot conduce din nou după o ruptură de tendon ahilian?
- Revenirea la condus depinde de tipul de tratament și de piciorul afectat (stâng sau drept). De obicei, pacienții pot conduce din nou după 6-8 săptămâni, după ce au recăpătat suficientă forță musculară și mobilitate a gleznei.
- Ce se întâmplă dacă am dureri persistente după recuperare?
- Dacă aveți dureri persistente după finalizarea programului de recuperare, este important să consultați medicul sau kinetoterapeutul. Durerea poate fi cauzată de diverse factori, cum ar fi: tendinita ahiliană, aderențe, neurom Morton, probleme la nivelul coloanei vertebrale.
Ruptura de tendon ahilian este o afecțiune frecventă, dar cu un tratament adecvat și kinetoterapie, majoritatea pacienților se recuperează complet și pot reveni la activitățile zilnice și sportive. Diagnosticul precoce, respectarea indicațiilor medicului și participarea activă la programul de recuperare sunt esențiale pentru un rezultat favorabil. Kinetoterapia joacă un rol crucial în recuperarea funcției, mobilității și forței musculare, precum și în prevenirea complicațiilor și a recidivei. Este important ca pacienții să fie informați corect despre această afecțiune, opțiunile de tratament și importanța kinetoterapiei.
Programează o Consultație
Pentru a beneficia de un program personalizat de recuperare medicală și kinetoterapie, te invităm să programezi o consultație la Home Kineto